Limba spaniolă nu este o limbă complicată din punct de vedere fonetic. Având multe similitudini cu româna, se citește așa cum se scrie aproape în toate cazurile. Există sunete care au o pronunțare mai specifică, precum și altele care există doar în pronunția în spaniolă. Totodată, e important să cunoști faptul că pronunțarea poate varia în dependență de zonă.
Pronunție spaniolă
Spaniola are în total 24 de sunete vocalice și 24 de sunete consonantice. Acestea pot fi grupate în diferite dipuri:
Vocale deschide: a, e, o.
Vocale închise: i, u.
Diftongi: ai, ei, oi, au, eu, ou.
Consoane simple: b, c, d, f, g, h, j, k, l, m, n, ñ, p, q, r, s, t, v, w, x, y, z.
Consoane duble: ll, ch, rr.
Pentru început trebuie să știi că litera h nu se citește niciodată, fie că se află la început sau la mijloc de cuvânt, însă sunetul h există și este reprezentat prin j / χ / (/jota/): juego, joya, juez.
Vocalele (/a/, /e/, /i/, /o/ y /u/) se pronunță mereu la fel, fără nicio schimbare. Acestea se unesc în grupuri de 2 sau 3 silabe pentru a forma diftongi care, de obicei, se pronunță în mod rapid. De exemplu: auto, aire, aurora, ruido, cuento, buey.
Consoanele au câteva reguli specifice:
Z se pronunță /θ/, fiind un sunet interdental. De exemplu: zapato, zona, zumbido.
C urmat de e și C urmat de i, se pronunță, de asemenea /θ/: centro, cien, cerveza.
G urmat de e și G urmat de i se pronunță / χ /: gente, gitano, girafa.
Ñ (ni) este o literă specifică alfabetului spaniol: señora, español, España, niña
Ch (ce sau ci) – chocolate, chubasco, ancho.
Ll (li muiat) – llamar, bella, lluvia, llave.
Que (che) – querer, queso, parque
Qui (chi) – quintal, quien.
Reguli de pronunție în spaniolă
- Cuvintele care se termină în vocală sau în s sau n, au accent pe penultima silabă: clase, casas, entran.
- Cuvintele care se termină în consoană, cu excepția lui n sau s, au accent pe ultima silabă: papel, ciudad, español.
- Cuvintele care nu respectă aceste reguli au accent grafic pe ultima silabă accentuată: café, árbol, también.
- Accentele grafice se utilizează pentru cuvintele care au aceeași formă, dar semnificații diferite: sí (da) – si (dacă), aún (chiar dacă) – aun (încă), té (ceai) – te (pron.reflexiv pentru tu.
- Pronumele relative: quién, qué, cómo, dónde, adónde au accent grafic în frazele interogative și exclamative.
Dacă îți dorești să cunoști regulile de pronunție în spaniolă, să vorbești și să citești fluent, înscrie-te la cursul de limbă spaniolă cu Oratorica!
